FUNDATIA EnRoHu
PÉTER BOD ALBA IULIA












Cine a fost Péter Bod?

„Luminarea raţiunii [...] este începutul izbăvirii, pentru că aşa cum Facerea a început cu lumină, aşa şi renaşterea omului începe prin aceasta.” (Bod Péter, Predici de înmormântare)
 
Pendulant între revelaţia divină şi necesitatea înnoirii istorice, Bod Péter a fost o personalitate tipică pentru Transilvania secolului al XVIII-lea. Născut în 1712 la Cernatul de Sus, după absolvirea Colegiului Bethlen din Aiud şi a Universităţii de Stat din Leiden (Ţările de Jos, 1740-1743), a devenit preotul comunităţii reformate din Făgăraş-Hoghiz (1743), iar din 1749 al celei din Ighiu, unde şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică până la moarte (1769). Discipol al modernităţii şi antichităţii, al continuităţii şi tradiţionalismului istoriografic, el şi-a promovat concepţia istoriografică şi filologică sub auspiciile formatoare ale diferitelor şcoli istoriografice, protestante sau catolice, reprezentând însă în principal istoriografia protestantă a Principatului. A parcurs îndeosebi istoria ecleziastică, observând, descriind şi analizând date şi evenimente capabile să integreze istoria particulară în istoria universală. Crezul său istoric sugerează modernitate, în sensul capacităţii de translatio a valorilor teologice şi istoriografice dinspre Europa spre Transilvania. Surprindem deopotrivă în opera sa elemente care sugerează valorile ortodoxiei protestante din timpul Barocului austriac, care se contrapuneau vehement noilor idei europene raţionaliste, dar şi elemente noi, preiluministe sau iluministe, care trădează o nouă înţelegere a teologiei, Bisericii, statului şi naţiunii. Bod Péter rămâne personalitatea emblematică al cărei exemplu demonstrează destrămarea protestantismului conservator şi transformarea acestuia, în limitele cunoscute, în confesionalism luminat. Pentru Transilvania secolului al XVIII-lea a fost „o lumină în întuneric”, acea „stella matutina”, care însă nu a reuşit să lumineze totul. Volumul de faţă încearcă o prezentare a aportului său istoriografic, fără de care istoria Principatului din acea epocă poate fi cu greu înţeleasă.